Este atributul care determină substantive, pronume şi numerale cu valoare de substantiv. Se exprimă prin substantive comune şi proprii, simple şi compuse, din toate categoriile semantice: colegii prietenilor, caietul Biancăi, coada lui Azorel, scrisoarea din Statele Unite ale Americii; Aceia / trei dintre colegi sunt studenţi.

Clasificare: după cazuri, se clasifică în:

- atribut substantival în genitiv

- atribut substantival în dativ

- atribut substantival în acuzativ

- atribut substantival în nominativ (apoziţia)

ATRIBUTUL SUBSTANTIVAL ÎN GENITIV

Substantivele prin care se exprimă pot fi:

a) fără prepoziţii:

- neînsoţit de articol posesiv: A discutat cu colegii băiatului, Şoselele României sunt lungi, Centrul Poienii Braşov este frumos, Au sosit nepoţii lui Ilie.

- însoţit de articol genitival (posesiv) care este aici o marcă a acestui caz, adică prin el se poate recunoaşte că substantivul respectiv este în cazul genitiv: Raftul de sus al bibliotecii are multe cărţi, Sora mai mică a Andreei este inginer.

b) cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale.

Aproape toate prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale ale cazului genitiv pot fi utilizate în construcţia atributului substantival:

- prepoziţii: Staţionarea înaintea Palatului este interzisă. Atacul asupra metrezei a început.

- locuţiuni prepoziţionale: Este interzisă plimbarea de-a lungul lacului, Camioanele din faţa autogării blochează strada.

Cu valoare de genitiv, se folosesc şi construcţiile de acuzativ, alcătuite din prepoziţia a+substantiv: La secretariat se primesc cererile a numeroşi cetăţeni, Acelea sunt notele a trei studenţi.

ATRIBUTUL SUBSTANTIVL ÎN DATIV

a) neprecedat de prepoziţii, cu două subspecii:

- una învechită, caracteristică limbii mai vechi, cuprinde atribute care determină substantive nearticulate ce denumesc funcţii (Este domn Ţării Româneşti) şi grade de rudenie (El e nepot vecinei);

- alta, actuală, în exemple ca: Acordarea de ajutoare ţărilor nedezvoltate

b) Precedat de una dintre prepoziţiile dativului (graţie, mulţumită, datorită; conform, contrar, potrivit): A fost o reuşită graţie inteligenţei sale, El a realizat o lucrare conform programului.

ATRIBUTUL SUBSTANTIVAL ÎN ACUZATIV

Este precedat întotdeauna de prepoziţii şi de locuţiuni prepoziţionale:

- cu prepoziţii: Ieşirea din imobil se face pe prima uşă., Şedinţa cu părinţii a fost anunţată.

- cu locuţiuni prepoziţionale: N-am acceptat plecarea împreună cu Marian, Sosirea lui o dată cu colegii l-a ajutat.

La acest tip de atribut substantival în acuzativ trebuie încadrate şi atributele exprimate prin „aşa-zisele” locuţiuni adjectivale: scriitor de geniu, om fără cusur, deoarece nu se analizează sinonimele locuţiunilor (scriitor genial, om desăvârşit) ci ele însele sunt alcătuite dintr-o prepoziţie +substantiv.

ATRIBUTUL SUBSTANTIVAL ÎN NOMINATIV (APOZIŢIA)

Atributul apoziţional exprimat prin substantiv poate determina, pe lângă substantive, pronume (Voi, elevii mei, nu vreţi să mai învăţaţi) şi numerale (Doi dintre ei, Sebastian şi Sergiu, au venit).

Atributul apoziţional exprimat prin substantive se poate subclasifica în:

a) atribut apoziţional care se separă prin semne de punctuaţie de substantivul regent, semne concretizate în:

- virgulă sau virgule: A venit Timeea, fetiţa mea; Sebastian, vărul tău, a luat note mari.

- linii de pauză: Bunicul nostru – Ilie Andrei al lui Mina – era om bătrân.

- două puncte: Dar numai un lucru nu ştia hârca: gândul omului (Gramatica, II, p. 499).

Acest tip de apoziţie poate sta în următoarele cazuri:

• Nominativ, de cele mai multe ori: M-a salutat Timeea, prietena lui; S-a plimbat cu Timeea, prietena lui.

• Genitiv: Cartea este a Luizei, a surorii lui; S-a pronunţat împotriva Ilonei, împotriva colegei lui;

• Dativ: I-am dat o veste bună Elenei, mamei ei; A reuşit datorită Mirunei, datorită prietenei tale;

• Acuzativ: Am discutat despre Gigel, despre colegul tău;

• Vocativ: Mariane, prietene, ce mai faci?

Observaţie! În exemple precum: Caietele sunt ale Ralucăi, colega lui; I-a dat Ralucăi, colega lui. A discutat despre Raluca, colega lui, apoziţia colega este tot în cazul nominativ, în ciuda faptului că substantivul regent Raluca sta în cazul genitiv, dativ şi acuzativ.

Apoziţia este de două feluri:

- simplă, când este exprimată printr-un singur cuvânt: S-a întâlnit cu colega ta, cu Marcela;

- dezvoltată, exprimată printr-un substantiv, care la rândul, are alte determinări:

A discutat cu Marcela, colega sa cea mai bună.

Contrar opiniei exprimate în manuale şi în unele lucrări de specialitate, şi aici, apoziţia este tot simplă, adică colega, iar cuvintele care urmează sunt determinări ale acestuia, cu funcţiile sintactice de rigoare; sa – atribut adjectival pronominal, cea mai bună – atribut adjectival.

În unele cazuri, acest tip de apoziţie poate fi precedat (introdus) de adverbele anume şi adică, în faţa cărora apare virgula: În alt colţ un pat, adică câteva scânduri pe doi căpriori; În anii domniei lui Mihnea-vodă se căsători şi fiul său Mircea şi luă de soţie pe fata lui Rareş-vodă de pe Moldova, anume domniţa Chiajna (Gramatica, II, p.129)

b) Atribut apoziţional care nu se separă prin virgulă de regent şi care stă numai în cazul nominativ, indiferent de cazul regentului: A sosit ministrul Vasile, I-a telefonat ministrului Vasile, A discutat cu ministrul Vasile.

De regulă, această apoziţie exprimă numele determinantului: ministrul Stan, strada Horea, râul Mureş, mătuşa Aurelia, deşertul Sahara. Apoziţia poate sta şi în cazul vocativ: Ce vrei, bade Ilie?

c) Apoziţia care rezumă un text anterior prin cuvintele lucru, fapt, situaţie etc.: A întârziat două ore, lucru/fapt/situaţie ce m-a deranjat.

După cazuri, atributul substantival se clasifică în:

a) substantival genitival, când nu este însoţit de prepoziţii: caietul fetei, această mătură a vrăjitoarei;

b) substantival datival, fără prepoziţii: Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet

(Gramatica, II, p.124)

c) substantival prepoziţional:

- în genitiv cu prepoziţii şi cu locuţiuni prepoziţionale: Lupta lor contra rozătoarelor a dat rezultate; Doamnele din faţa bibliotecii sunt profesoare.

- în dativ cu prepoziţii: A câştigat graţie inteligenţei sale.

- în acuzativ cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale: Televiziunea prin satelit s-a extins, Plimbarea lui împreună cu colegii a fost amânată.

d) substantival apoziţional

Topica

Locul obişnuit al atributului substantival este după substantivul regent: mijlocul pădurii, fabrică de dulciuri; Stan, inginerul, a sosit.

Mai rar, poate sta şi înaintea regentului, din considerente de ordin afectiv: Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate (Grigore Alexandrescu), Printre ei, mogâldeaţă neagră, bătrâna Marie se strecoară spre uşă (Ion Brad)

Punctuaţia

În general, atributul substantival nu se desparte prin virgulă de regent, indiferent de topica acestuia: străzi cu gropi, vecinii Ilonei, ai lui Marian colegi. (atribute neizolate). Se separă prin virgulă sau prin pereche de virgule atributele izolate:

- apoziţionale, cu excepţia celor care stau in cazul nominativ: M-am întalnit cu Eleonora, prietena ta; Gelu, instalatorul, vine mâine.

- în alte cazuri: Aveam o piele-n pod, de miel; Un amestec straniu, de afecţiune şi de interes, o împingea pe Livia spre casa şi familia Borceştilor.

Bibliografie:

I. Cărţi de gramatică

Avram Mioara, Gramatica pentru toţi, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997.

Bejan Dumitru, Gramatica limbii române, Editura Echinox, Cluj, 1997.

Hristea Theodor, Sinteze de limba română, EDP, Bucureşti, 1981.

Nicolescu Aurel, Probleme de sintaxă a propoziţiei, Editura RAI, Bucureşti, 1996.

II. Gramatica Academiei

Gramatica, II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1966

Gramatica, II, Editura Academiei române, Bucureşti, 2005