Baiatul ii spuse iubitei:
– “Nu ai fost pentru mine decat o joaca, o alta fata in plus, doar nu credeai ca ai reprezentat ceva pentru mine?! Esti fraiera? Credeai ca m-am indragostit?” Si izbucni in hohote de ras… un ras rautacios, enervant…
-” Dar… nu se poate… mi-ai spus ca….” incerca ea sa murmure… insa baiatul o intrerupse.
– “Tu nu-ntelegi? Nu pot fi barbatul unei singure femei! Vreau sa imi traiesc viata! Nu te mai amagi…m-am jucat si eu putin…”
– “Nu e adevarat! Nu vreau sa cred asta! Ai facut atatea pentru mine, pentru noi!”
– “N-am facut nimic! Credeai ca te iubesc? N-am iubit in viata mea! Si tocmai pe tine?!”
Iar fetei i se impietri sufletul…pentru cateva momente pentru ea nu mai exista nimic. Lacrimile ii invadara chipul frumos. Acum intelegea totul. El, baiatul pe care il purta in suflet nu o aprecia, descoperea ca este doar o bruta…o durea sufletul… Isi dadea seama prin aceasta ca s-a indragostit cu adevarat… doar ca el nu o merita… Era prea crud… Amintirile cu el ii napadeau sufletul, acum gol si amar.
Ii intoarse spatele si pleca. Avea inima zdrobita de durere…
Gandea ca avea atatea sa ii ofere si el nu a lasat-o… mii de ganduri i se invalmaseau in minte… Incerca sa tipe. Nu putea. Era muta de durere. Insa pasea cu capul sus, indepartandu-se lin… Credea ca el ii va alina sufletul si tocmai el i l-a sfarmat in milioane de bucati, precum o oglinda… una fragila la fel ca si sufletul ei plin de nesfarsitele dezamagiri…..
