M-am intalnit cu o prietena din copilarie, o fata pe care nu o mai vazusem de ceva vreme. Stiam ca se casatorise si ca era fericita intr-un orasel. Am stat de vorba ore in sir, parea multumita cu viata ei, nimic nu trada ceea ce simtea ea cu adevarat, ceea ce purta ea in suflet. Si eu, care ma gandeam ca ea e fericita, nici prin gand nu imi dadea ca ea are probleme in dragoste. Nu are rost sa intram in detalii despre viata ei, insa ceea ce vreau sa spun este ca m-a uimit cum incerca ea sa pastreze aparentele, cum incearca sa faca fata vietii, fara sa se planga sau sa afiseze ceva. Parea atat de fericita!
A marturisit ca trebuie sa se prefaca, nu poate da satisfactie lumii cu deceptiile ei. Sau poate ca lumea nu e interesata de problemele ei, de ce sa arate ceea ce simte? Pentru ce?
Cert este ca, niciodata nu stii ce are un om in suflet!