Acum aproximativ doi ani, m-am reintalnit cu o fosta colega de gimnaziu, o fata timida pe atunci. Am iesit la suc impreuna cu inca o fosta colega. Am povestit verzi si uscate. Ea era de parere ca e mai bine sa fii amanta decat sotie pentru ca suferi mai putin astfel. Ca amanta e mai bine deoarece te intretine si nu iti cere socoteala, nu te atasezi, nu ai treaba, pe cand sotul te poate rani, bla bla bla. Afirma aceste lucruri cu tarie, fara sa aiba vreo jena sau retinere, nu i se parea nimic rau in modul acesta de viata.
Spun ca era, la trecut, deoarece, ulterior i s-a schimbat radical viata ( si conceptia probabil).
Cum? Pai dupa niciun an cred, am vazut-o insarcinata si cu un tip de mana, pe strada….apoi ne-am intalnit si am vorbit… a nascut un baietel minunat.
Recunosc faptul ca am fost uimita cum ea, care spunea raspicat ca nu vrea casnicie, are acum copilas si barbat, parand o familista convinsa.
Acum stau sa ma intreb… barbatul ei, cel cu care a facut copilul…. o fi amantul ( devenit acum sot) sau un iubit?
Ce repede si-a schimbat parerea, viata…. Oare ce a determinat-o sa se schimbe radical? Si mai ales cam brusc….
Oricum, m-am bucurat pentru ea, mai ales ca s-a maturizat ( cred).
Poate ironia vietii… Sau poate ca era prea dezamagita de barbatii pe care ii iubise si de aceea se complacea in ipostaza de amanta, crezand ca e cea mai buna varianta. Si cand ma gandesc ca era si prietena cu sotia amantului… De asta spuneam in alt articol ca lumea e parsiva si ca nu trebuie ca prietena cea mai buna sa vina prea des pe acasa, la un cuplu.
Insa nu avem dreptul sa judecam… are Dumnezeu grija de noi toti. Nu e nimeni fara pacat.
Deci, nu se stie niciodata ce intorsatura poate lua viata, desi tu gandesti intr-un anume fel…

Numai bine!